Misiunea OSCE în Republica Moldova – face jocurile separatiștilor

Înt-un interviu acordat postului de radio Europa liberă la sfârșitul lunii iulie 2020  îmi exprimam părerea că ”a venit timpul ca Republica Moldova să inițieze discuțiile despre închiderea Misiunii OSCE în Republica Moldova”. Arătam atunci, printre altele, că „Formatul de negocieri „5+2” nu este altceva decât o legitimizare a Transnistriei. În formatul „5+2”, Transnistria pentru Misiunea OSCE este partener egal cu Republica Moldova. Or, Misiunea OSCE a fost invitată în Republica Moldova de către Guvernul Republicii Moldova, nu de către Transnistria, iar Misiunea OSCE pe parcursul acestor 27 de ani deja a inventat diferite pretexte cu ce să se ocupe în toate domeniile numai nu cu ceea ce prevede strict mandatul. Sunt rapoarte lunare ale Misiunii OSCE, care sunt trimise la Viena, care nu menționează un cuvânt despre retragerea trupelor ruse din Transnistria, deși, conform modificărilor la mandatul din ‘99, acest subiect este unul din aspectele cu care trebuie să se ocupe Misiunea OSCE în Republica Moldova.”(https://moldova.europalibera.org/a/mihai-gribincea-%C3%AEn-rela%C8%9Bia-bucure%C8%99ti-chi%C8%99in%C4%83u-s-au-comis-unele-gre%C8%99eli-ale-c%C4%83ror-repercusiuni-se-v%C4%83d-p%C3%A2n%C4%83-ast%C4%83zi-/30754945.html ).

După această declarație, mai mulți colegi diplomați dar și unii experți m-au abordat personal să-mi ”explice” consecințele, unii considerându-le ”dezastruoase”, ale unui asemenea demers. Am considerat atunci că nu este cazul să aprofundez subiectul, dar ultima vizită în Republica Moldova a doamnei Ann Linde, ministra Afacerilor Externe a Suediei și Președintele în Exercițiu al OSCE, mi-a întărit și mai mult această convingere.

Misiunea OSCE în Moldova, MAEIE-ul nostru, doamna Olga Cebotari, ministra noastră pentru reintegare, și poate chiar și doamna Ann Linde consideră vizita ei în Moldova un mare succes. În realitate vizita a fost un mare succes, dar nu al Republicii Moldova ci al Tiraspolului și Rusiei. Republica Moldova nu doar că a rămas cu imaginea șifonată în urma vizitei , dar și a transmis mesaje care bucură Moscova. Să mă explic.

De-a lungul carierei mele diplomatice am avut posibilitatea să urmăresc activitatea OSCE îndeaproape inclusiv să cunosc organizația din interior. Am activat un an și jumătate în Misiunea OSCE din Georgia (1996-1997), aproape un an în misiunea OSCE din Croația (1999) și aproape zece ani în calitate de Consilier al Înaltului Comisar OSCE pentru minorități naționale (2001-2010) de la Haga. Un timp am fost și funcționarul responsabil de dosarul OSCE în cadrul MAE al Republicii Moldova. Deci, vorbesc în cunoștință de cauză.  Și iată că în lunga mea carieră nu țin minte ca un Președinte în exercițiu al OSCE să viziteze un stat membru al organizației și să nu găsească în program o jumătate de oră pentru o conferință de presă cu Ministrul de externe, prim-ministrul sau președintele țării vizitate. Moldova în urma vizitei doamnei Ann Linde s-a remarcat și în acest sens.  

Am încercat să aflu cauzele acestei lipse de respect din partea doamnei Ann Linde față de interlocutorii ei în Moldova și am dat câteva telefoane unor vechi prieteni din Secretariatul OSCE de la Viena, care mi-au confirmat că practica organizării vizitelor Președintelui în exercițiu al OSCE în țările vizitate nu s-a schimbat – acestea rămân în competența misiunilor de teren ale OSCE. Uneori își aduc contribuția la organizarea vizitei și ambasadele din țara care deține președenția. În cazul nostru deci, cei care au organizat vizita doamnei Ann Linde a fost Misiunea OSCE în Moldova și probabil Ambasada Suediei la Chișinău. Alte câteva telefoane date mi-au elucidat și misterul conferinței de presă care nu s-a ținut pe parcursul vizitei. Se pare că în programul inițial al vizitei o asemenea conferință de presă a fost prevăzută. Doar că Misiunea OSCE, planifica fără știrea MAEIE ca să se țină două  conferințe  nu una  –  a doua la Bender unde doamna Ann Linde s-ar afișa alături de liderul separatist Krasnoselski, pentru a face publicitate și regimului separatist de la Tiraspol. De ce?  Așa i-a dorit rânza domnului Claus Neukirch,  șeful Misiunii OSCE în Moldova. Atunci când Chișinăul, pe ultima sută de metri, a insistat ca preconizata conferința de presă de la Bender să fie anulată, dl Neukirch a sugerat doamnei Ann Linde ca aceasta să-și anuleze conferința de presă și de la Chișinău. Ca urmare aceasta a ascultat de sfatul ”înțelept” al domnului Claus Neukirch și a avut doar un briefing online.

Spuneam eu anul trecut în iulie că ”în formatul „5+2”, Transnistria pentru Misiunea OSCE este partener egal cu Republica Moldova”. Mai are acum  cineva îndoieli în acest sens? Mai crede cineva că dl. Neukirch știe la invitația cui a fost invitat în Moldova să toace banii contribuabililor?

În acest context, voi sublinia că Chișinăului nu prea i-a mers cu șefii de misiune OSCE în Republica Moldova. Cu excepția unora (Timothy A. Williams din Canada , Michel Wagant,  Donald Johnson și Louis O’Neill ), toți ceilalți aveau o dragoste nemărginită față de ”velikii russkii narod” și cultura rusă. Îmi amintesc că la sfâritul anilor ”90 un șef de misiune american nou venit – John Evans – fiind întrebat de presă care sunt primele impresii despre Moldova, s-a grăbit să spună că primul lucru care l-a făcut în Moldova a fost să viziteze muzeul… lui Pușkin (evident că habar nu avea săracul de sensibilitățile locului în care a fost parașutat în post de la Washington). Un alt șef de misiune american William Hill, ce se lăuda că ”a lucrat în servicii la fel ca Putin” (vezi: „Я работал в разведке, как и Путин” „Независимая газета” №202, din 27 octombrie 2001), își punea semnătura cu caractere chirilice pe documente OSCE și a fost atât de pro-rus în abordările sale, încât presa de la Chișinău îl numea cu drăgălășenie ”Hillov”.

Dar dacă pentru Departamentul de Stat american se pare că principalele criterii de selectare a șefilor de Misiune OSCE în Moldova erau ca aceștia să aibă dragoste față de marele popor rus oriunde s-ar afla acesta și să fi lucrat în ”servicii”, atunci pentru Ministerul German de Externe se pare că   principalul criteriu pentru selectarea șefilor de Misiune OSCE în Moldova este acela ca candidatul (aici cacofonia se acceptă) să nu fie diplomat de carieră.

Evident că dacă domnul Claus Neukirch  ar fi fost diplomat de carieră ar fi știut ce înseamnă protocolul țării gazdă și că acesta trebuie respectat, că lipsa unei conferințe de presă creează un precedent prost și pentru OSCE, în sfârșit că orice diplomat are datoria de a respecta poporul  în rândul căruia activează și ar fi sfătuit-o altfel pe doamna Ann Linde.  

Aceasta din urmă în Briefing-ul ei online din 17 februarie a.c., parcă anticipând criticile noastre ne spune că ”Misiunea OSCE în Moldova rămâne a fi vitală în aducerea procesului de soluționare transnistreană la o finalitate și noi toți vom continua să contribuim la apropierea acelei soluții”. Serios doamnă Ann Linde? Din 27 aprilie 1993 și până în prezent Misiunea OSCE în Republica Moldova nu a avut suficient timp? Nu credeți că a venit timpul ca Misiunea să fie trimisă acasă ca să nu mai susțină prin activitatea ei separatismul în Republica Moldova? La sugestia cui, a domnului Claus Neukirch,  nu ați menționat nicio vorbă în briefingul dumneavoastră despre prezența trupelor ruse de ocupație în Transnistria? Să înțelegem că prezența trupelor ruse de ocupație în Transnistria nu mai este o preocupare a Misiunii OSCE? Sau și Președinția în Exercițiu a OSCE, la fel ca și autoritățile actuale moldovenești,  are frică să abordeze problema retragerii trupelor ruse de ocupație ca să nu supere Rusia?  Depozitul de la Cobasna nu mai constituie un  pericol ecologic și de securitate?

 Subiectele despre care ne informați că ați discutat cu autoritățile moldovenești și cele transnistrene (”măsuri concrete de a construi încrederea între părți”) nu sunt altceva decât cele dorite pentru discuție de Transnistria și Rusia  – adică despre orice, dar nu despre retragerea trupelor ruse și statutul special al Transnistriei. Acestea sunt și subiectele preferate ale becisnicei Misiuni OSCE în Moldova  – să se discute despre orice, să se implice în orice, cred că nu ar fi contra să numere și crucile prin cimitire numai să arate că este activă, că este ”implicată în proces” – într-un cuvânt să-și justifice existența și salariul numai să nu discute despre retragerea trupelor ruse.  

Un sfat autorităților moldovenești – dacă nu aveți curajul să solicitați (deocamdată) închiderea Misiunii OSCE în Moldova, care din prostie sau inconștient face jocurile Rusiei, solicitați măcar schimbarea șefului de misiune cu un diplomat care cunoaște  mandatul Misiunii pe care are onoarea să o conducă și acționează conform mandatului, respectă țara de reședință și tratează regimul separatist de la Tiraspol  ca atare.

Mihai Gribincea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s